profcompass.com
profcompass.com
europebanking.net
europebanking.net
Aboneaza-te la newsletter

Istoria Tricolorului - încă un motiv de mândrie națională

Un simbol național mai vechi decât România Mare, tricolorul românesc a fost scut protector și motiv de mândrie pentru un popor care a fost împărțit și despărțit de marile puteri imperiale. Istoria drapelului românesc începe în 1834, ca mai apoi, începând cu 26 iunie 1998 să sărbătorim Ziua Drapelului Național.

În secolul al XIX-lea tricolorul a devenit simbol al identității și unității naționale. La începutul secolului, în cadrul Răscoalei lui Tudor Vladimirescu, drapelului i se atribuie semnificația de Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor) și Frăție (roșul sângelui). Mai târziu, cele trei culori au însoțit românii pe câmpul de luptă sau la competițiile sportive, sugerând simbolul statului și dragostea față de țară.

 

Gheorghe Sion: Naţiunea voeşte ori totul, ori nimic


Acolo, la moşia de la Hârşova, se implică în mişcarea de la 1848, urmare scrisorii unei prietene.

   Cum spune însăşi el „...din clasa a doua a boierilor avea intimităţi şi în societatea înaltă.

   Casa ei era un fel de club, unde se adunau nemultumiţii în contra guvernului, şi elocvenţa ei era adeseori răpitoare.”

   Iată ce-i scria ea!

   „Amice ma grăbesc a te înştiinţa că aici lucrurile iau o forţă serioasă şi gravă.

   Este o mare mişcare.

   Dela patriotismul Românilor sperăm a vedea ceva.

   De prin toate districtele au sosit mai mulţi oameni cugetători la binele ţării, ca să se consulte de ceeace s’ar cădea să facă în împrejurările actuale.

   Ştii că Europa toată este în foc.

   Până şi la Viena este revoluţie mare ...

   Ţarul muscălesc a dat un manifest prin care promite a privi ca neutru la toate mişcările popoarelor.

   Prin urmare nu ne putem teme de invaziune...

   Nu-ţi pot scrie mai multe.

   Scoală şi vino la Iaşi.

   Pierderea de timp este o crimă în împrejurări grave.

   Te aştept. Lucrurile sunt serioase...

   Adio!”  

Revoluția din România opiniilor separate

 

 

Rapoartele comisiilor senatoriale privind acțiunile desfășurate în revoluția din decembrie 1989 au avut niște copii xerox. Aceste rânduri sunt extrase de pe acele copii, ajunse prin voia unui ofițer de informații și sub ochii noștri. Ele au fost preluate de la generalul mr.de cavalerie Victor Isăceanu, care le avea și el de la cei care au făcut parte din comisia senatoriala. Erau niște documente oficiale ale statului roman, neclasificate, deci publicabile. Când s-a încercat publicarea, cu acordul senatorului Sergiu Nicolaescu, acesta a spus că este de accord, dar fără volumul al doilea, cel cu opiniile separate, scrise de senatorul Valentin Gabrielescu. Hopa! Istorie, istorie, dar mai cu fereală!? Asta să fie România pe care vrem s-o lăsăm generațiilor viitoare? România opiniilor separate? Urâm cenzura, iubim opiniile separate, deci să facem măcar un act de comuniune națională, citind împreună din aceste Rapoarte cu opinii separate. Mulțumim, dle Col® prof. univ.dr. ing. Marian Rizea!

 

Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia

 

 

La 1 decembrie 1918 Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a hotărât Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului la Regatul Român.

Această decizie a fost făcută publică prin Rezoluția de la Alba Iulia. Rezoluţia Marii Adunări Naţionale a tuturor românilor din Transilvania prin care se hotărăşte unirea “teritoriilor locuite de dânşii cu România”. Rezoluţia proclamă principiile fundamentale menite a propăşi statul naţional unitar român.

In conformitate cu Rezolutia adoptata, Stefan Cico-Pop a propus alegerea Marelui Sfat National, alcatuit din 150 de membri; acesta trebuia sa desemneze din randurile sale Consiliul Dirigent, menit sa asigure administrarea treburilor Transilvaniei pana la alegerea Constituantei. Lista propusa cuprindea si 35 de socialisti, a fost adoptata in unanimitate.

Vasile Goldis a dat citire Rezolutiei Marii Adunari Nationale, care incepea cu aceste cuvinte: “Adunarea Nationala a tuturor romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca adunati prin reprezentantii lor indreptatiti la Alba Iulia in ziua de 1 decembrie 1918, decreteaza unirea acelor romani si a tuturor teritoriilor locuite de dansii in Romania”. In continuare erau enuntate “principiile fundamentale”care vor sta la baza alcatuirii noului stat roman, intre care deplina libertate nationala pentru minoritatile nationale, votul universal, deplina libertate a presei, de asociatie si de intrunire, reforma agrara radicala, drepturi pentru muncitori. Rezolutia a fost sustinuta de Iuliu Maniu din partea partidului National Roman si de Iosif Jumanca in numele social-democratilor. Iuliu Maniu a insistat asupra unitatii etnice, lingvistice, culturale a romanilor, precum si a spiritului larg umanist in care vor fi tratate minoritatile nationale in cadrul statului roman unitar. “Noi nu voim sa devenim din oprimati oprimatori, din asupriti asupritori”, a precizat el.

 

Prezent la fata locului, Lucian Blaga avea sa scrie ca in ziua aceea de 1 decembrie 1918 a cunoscut “ce inseamna entuziasmul national, sincer, spontan, irezistibil, organiz, masiv”.

Ziua de 1 decembrie s-a incheiat intr-o atmosfera de bucurie generala. Era bucuria implinirii unui ideal care animase dintotdeauna poporul roman, pentru care daduse, de-a lungul secolelor, jertfe nenumarate, si care devenise realitate. In aceeasi zi, in toate orasele si satele Transilvanei avusera loc adunari, “mici Alba Iulii”, in care romanii si-au exprimat vointa de unire.

Document păstrat la Arhivele Statului Bucureşti, fond Consiliul Dirigent, dosar 76/1918, f.3, copie.

Cum era să devenim Metropola Dunării de Jos

Realizarea statutului zonei metropolitane este încă în faza de căutări parlamentare. Realizarea pactului dintre orgoliile supradimensionate ale administrațiilor de partid din capitalele de județ Galați și Brăila a început în 17 februarie 2007 și încă nu este finalizat. Niciodată nu este târziu? Când spui întotdeauna „Mai târziu!”, s-ar putea să spui inevitabil și fatidicul „Prea târziu!”. Până atunci, să spunem „Protocol” !!!