profcompass.com
profcompass.com
europebanking.net
europebanking.net
Aboneaza-te la newsletter

Fantasticul nu iartă pe nimeni

Interviu cu Floricică Mirel, Prozator de Balcani, Filosof românesc, pohta ce-am pohtit, luat în dimineaţă de toamnă – vacă acră, pe muzică sîrbească de la postul de Radio Veseljak ce emite din Germany

 

Fantasticul nu iartă pe nimeni

Io: Rogu-te, o scurtă prezentare pentru cetitorii de la Ora 25!
F. M.: Născut pe 15 ianuarie, sînt fiul unui uriaş: Ţăranul Român, şi-al celei mai frumoase Mame: Limba Română, şi-am cea mai mare bogăţie: acele păsări călătoare, opincile!
Io: Eşti un mare patriot, se vede…
F. M.: Am fost! Urăsc limba asta: ce contează că au vorbit-o Eminescu şi Nichita Stănescu? Gingiricile care s-au cocoţat pe stîlpii puterii ucis-au orice boare de mîndrie de a fi român. Ţara este populată de strigăte, nimeni dintre cei de sus nu le aude. Evident, coteii vor spune că aceastea-s niscaiva olecăiri. Greşit! Sînt realist. Am avut tricolorul pe un perete. Era valoare, alături de Mircea Eliade, „Istoria credinţelor şi ideilor religioase”, într-un singur volum, luat în loc de Platon, „Opere complete”, acum mulţi ani. Atunci cînd un profesor mi-a rezervat Kant, „Critica raţiunii pure” (în traducerea lui Bagdasar), la anticariat, şi am aflat preţul, neavînd destui bani, am dat jos tricolorul, am învelit în el, cartea lui Eliade, şi-am plecat prin cartier să le amanetez. A venit Mama, săraca, după mine, şi m-a oprit, făcuse ea rost de bani. Aşa am făcut mereu, am risipit banii. Am risipit sănătate, prietenii, vorbe frumoase.

 

De la om la om

De la om la om